Nikon D40X | 1/30 seconds | F/5.3 | ISO 100 | 160 mm----------------------------------------------------------------------------------
Mergeam în vizită la bunicul meu; nu am putut să trec şi să nu observ privirea asta care spune mai mult decât lipsa unui zâmbet. Câtă tristeţe? Cât necaz? Sau ... câtă neşansă se pot aduna într-o fiinţă atât de fragedă? Şi totuşi, m-am oprit; l-am privit... şi am înţeles încă o data cât de mare e dragostea Lui pentru mine.
2 comments:
o poză care chiar exprimă ceva.
bravo!
Mulţumim Vlad.
Post a Comment